Articolele Parentship

Abordarea “plânsului în braţe” pentru a-i ajuta pe bebeluşi să doarmă peste noapte

Autor: Dr Aletha Solter.
Copyright © 2011 Aletha Solter. Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestui articol nu poate fi reprodusă sau transmisă în nicio formă, fără acordul scris al autoarei.
Copyright © 2011 Parentship - Seminarii pentru părinţi, pentru traducerea în limba română a articolului.

Notă: aceste recomandări nu trebuie utilizate ca substitut pentru sfatul medicului sau tratamentul medicamentos. Dacă suspectaţi prezenta unei boli sau a durerii, întotdeauna consultaţi un medic.

Sursa: www.awareparenting.com

Pentru o descriere completă a acestei abordări vezi cartea Dr. Aletha Solter - Bebeluşul meu înţelege tot, editura Cosmos.

Problema trezirilor nocturne

Problema trezirilor nocturne este în topul listei părinţilor care mă consultă. Într-un scenariu tipic, mama doarme cu bebeluşul şi îl alăptează la cerere încă de la naştere. A început diversificarea alimentaţiei, însă se simte dezamăgită şi dezorientată când copilul continuă să se trezească noaptea dorind să fie alăptat. Când trezirile nocturne frecvente continuă de câteva luni sau ani, multe mămici ajung să fie extenuate, frustrate şi pline de resentimente.

Unele mămici nu văd decât două soluţii posibile pentru această problemă: 1) să continuie alăptatul copilului pe timpul nopţii, sau 2) să refuze alăptatul din timpul nopţii, practicând abordarea „lasă-l să plângă singur” (cunoscută şi ca „€œplânsul controlat”). Nicio soluţie nu li se pare potrivită. Continuarea alăptatului pe timpul nopţii nu va face decât să crească frustrarea şi furia mamei, iar a-l lasă pe copil să plângă singur ar putea să-l facă să se simtă abandonat, îngrozit şi neputincios.

Abordarea plânsului în braţe oferă o a treia posibilitate. Această abordare îi poate ajuta pe bebeluşi să doarmă mai bine, chiar fără a-i lasă să plângă singuri. Părinţii care au pus în practică abordarea plânsului în braţe îşi îmbrăţişează cu dragoste bebeluşii la ora de culcare, fără a-i alăpta. Cei mai mulţi copii plâng zdravăn, însă apoi încep să doarmă mai mult timp noaptea. Unii chiar dorm, pentru prima oară, întreaga noapte.

De ce plâng bebeluşii şi copii mici

Pentru a înţelege cum funcţionează abordarea plânsului în braţe, este necesar să înţelegem de ce plâng bebeluşii. Plânsul are două funcţii importante: comunicarea şi vindecarea. Toată lumea ştie că bebeluşii plâng pentru a comunica nevoile de bază ca foamea, frigul sau nevoia de a fi luaţi în braţe. Însă funcţia de vindecare a plânsului nu este la fel de bine înţeleasă. Copii plâng uneori pentru a se vindeca de stres sau traume, chiar şi atunci când toate nevoile lor imediate au fost satisfăcute.

Studiile au arătat că bebeluşii din toate culturile plâng fără un motiv evident şi că acest plâns atinge apogeul la vârsta de 6 săptămâni. Termenul de „€œcolici” este folosit când plânsul este excesiv, însă studiile au indicat că majoritatea bebeluşilor cu colici nu aveau nicio problemă de digestie. Acest plâns reprezintă adesea un proces de vindecare emoţională. Dovezile provin din studiile care arată că bebeluşii care au avut o naştere traumatizantă sau ale căror mame au avut un nivel crescut al stresului pe timpul sarcinii plâng mai mult decât aceia care nu au experimentat aceste evenimente stresante.

Mulţi bebeluşi continuă să aibă reprize de plâns după ce au trecut bine de perioada celor trei luni de colici. Aceştia pot plânge în urma suprastimularii sau datorită frustrărilor dinaintea trecerii într-o nouă etapă de dezvoltare, ca mersul de-a buşilea sau mersul în picioare. De asemenea, bebeluşii plâng mai mult când există stres în familie. Chiar şi având cei mai buni părinţi, bebeluşii experimentează numeroase suferinţe, frici şi frustrări şi toate acestea pot conduce la nevoia de a plânge. Când copiii ajung în jurul vârstei de 1,5 a€“ 3 ani, dorinţa lor de independenţă conduce uneori la frustrări şi la crize de furie. Temperamentul joacă, de asemenea, un rol important. Bebeluşii foarte sensibili plâng mai mult decât cei care sunt mai puţin sensibili.

Acest plâns pentru eliberarea stresului reprezintă un proces de vindecare normal şi benefic, iar noi le facem un deserviciu copiilor când încercăm să-i oprim. Când copii sunt lăsaţi să plângă singuri, se simt îngroziţi şi nivelul lor de cortizol creşte. Cu toate acestea, nu există nicio cercetare care să indice că plânsul în braţele pline de dragoste ale părintelui duce la creşterea nivelului hormonilor stresului sau afectează într-un fel sănătatea copiilor (considerând că toate nevoile imediate au fost satisfăcute). De fapt, studiile au arătat că hormonii stresului se secretă în lacrimi şi că oamenii au un puls scăzut, o tensiune mai mică şi o activitate cerebrală mai bună după o repriză de plâns zdravăn.

Acumularea stresului – o cauză a trezirilor nocturne

Există multe motive pentru care bebeluşii şi copii mici se trezesc peste noapte, inclusiv foamea, durerea, boala, coşmarurile, fricile, frigul, zgomotele sau pur-şi-simplu nevoia de apropiere fizică. Un motiv în plus este nevoia de a plânge. Dacă bebeluşul dumneavoastră se trezeşte în mod regulat peste noapte, şi nu o singură dată, după vârsta de 6 luni, este posibil ca el să încerce să „€œrecupereze” plânsul de eliberare a stresului pentru o vindecare emoţională. Probabil că dumneavoastră nu aţi recunoscut încercările lui anterioare de vindecare şi aţi încercat să-l opriţi sau să-i distrageţi atenţia de la plâns. Poate că dumneavoastră aţi greşit crezând că alăptatul este o soluţie potrivită de fiecare dată când plânge, aşa că îi oferiţi frecvent sânul pentru a-l linişti, chiar şi atunci când nu-i este foame. Astfel, sânul dumneavoastră se poate să fi devenit „€œsuzeta” lui.

Faptul că bebeluşul va solicita acum sânul în mod repetat pe timpul nopţii nu înseamnă neapărat că are nevoie să fie alăptat în mod frecvent. Aceasta ar putea însemna că a deprins un obicei care-i serveşte în reprimarea emoţiilor, la fel cum dumneavoastră aţi putea mânca ceva dulce sau bea un pahar cu vin atunci când vă simţiţi stresată sau deprimată. Ceea ce aveţi cu adevărat nevoie în acele momente sunt probabil o îmbrăţişare caldă şi un umăr a€œiubitor” pe care să plângeţi.

În plus faţă de trezirile nocturne, puteţi caută indicii suplimentare că bebeluşul sau copilul dumneavoastră nu a plâns suficient. Are o dificultate în a€œa-şi găsi locul” seara înainte de culcare? Se agaţă de dumneavoastră sau este solicitant pe timpul zilei? Se smiorcăie mult? Este hiperactiv sau agresiv? Toate aceste comportamente pot fi indicii ale stresului acumulat, fără ocazii suficiente de a plânge.

Punerea în practică a abordării plânsului în braţe la ora de culcare

Pentru a vă ajuta bebeluşul sau copilul mic să doarmă mai mult timp noaptea, nu aveţi nevoie să-l înţărcaţi sau să-l faceţi să doarmă singur. În orice caz, s-ar putea să aveţi nevoie să schimbaţi modul în care îl puneţi la culcare. În loc să-l alăptaţi în poziţia culcat, puteţi să-l alăptaţi puţin mai devreme (la ambii sâni), apoi să-i spălaţi dinţişorii. Apoi pur-şi-simplu îl îmbrăţişaţi cu dragoste până adoarme. Dacă are nevoie să plângă, probabil va face asta în braţele dumneavoastră. Oferiţi-i apă, însă abţineţi-vă de la a-i oferi sânul pentru a-l linişti.

Să nu va surprindă dacă pare furios. Acele sentimente de furie pot fi o parte a stresului acumulat care are nevoie să fie eliberat. Rolul dumneavoastră este de a-l iubi şi de a-l linişti, însă nu cu scopul de a-l opri din plâns. El se va opri în cele din urmă din plâns din proprie iniţiativă. Unii părinţi preferă să cânte un cântec de leagăn când bebeluşii lor ating acea stare de linişte, de somnolenţă care urmează unui plâns zdravăn. După asta, probabil că bebeluşul va „€œpluti” în linişte către somnul în braţele dumneavoastră şi îl veţi putea lăsa apoi jos.

Dacă folosiţi abordarea plânsului în braţe atât seara la culcare cât şi pentru reprizele de somn din timpul zilei, bebeluşul dumneavoastră va avea ocazia „să-şi plângă plânsul” şi va începe probabil să doarmă pentru mai multe ore pe timpul nopţii. Se va obişnui, de asemenea, să adoarmă fără supt. Cu toate acestea, dacă este obişnuit să se hrănească frecvent noaptea, poate dura câteva zile pentru ca organismul lui să se adapteze la mai puţine calorii în timpul nopţii. Aşa că dacă încă se trezeşte noaptea dorind să fie alăptat, puteţi să-l alăptaţi în acele momente. Asiguraţi-vă că-i oferiţi suficientă mâncare solidă pe timpul zilei şi mai multe alăptări complete la sân. Recomand, de asemenea, să dormiţi împreună cu bebeluşul dacă încă nu faceţi acest lucru.

În experienţa mea, majoritatea părinţilor care au pus în aplicare abordarea plânsului în braţe înainte de culcare au constatat după o săptămână că bebeluşii lor au început să doarmă noaptea. Aceşti părinţi au raportat de asemenea faptul că bebeluşii lor par mult mai fericiţi şi mai calmi în timpul zilei. Dacă bebeluşul dumneavoastră continuă să se trezească în mod frecvent noaptea după punerea în practică a acestei abordări timp de o săptămâna, puteţi înceta gradual alăptarea copilului pe timpul nopţi. Recomand creşterea intervalului dintre două alăptări din timpul nopţii pe parcursul a trei săptămâni (un interval de 3 ore în prima săptămână, 4 ore în cea de-a doua săptămână şi 5 ore în cea de-a treia săptămână). Aceste intervale se referă la timpul scurs de la începutul alăptării anterioare. Dacă bebeluşul dumneavoastră se trezeşte în aceste interval, poate avea nevoie să plângă. Îl puteţi îmbrăţişa cu dragoste şi îi puteţi permite să plângă în braţele dumneavoastră, oferindu-i în acelaşi timp apă. Majoritatea copiilor mici încep să doarmă noaptea înainte de a ajunge la intervalele de 5 ore. Nu recomand întreruperea totală a alăptatului pe timpul nopţii, deoarece unii bebeluşi pot avea nevoie în continuare de o alăptare în timpul nopţii şi după vârsta de 6 luni.

Rolul taţilor

Taţii pot ajuta la punerea în practică a abordării plânsului în braţe înainte de culcare. Amintiţi-vă că bebeluşii au nevoie întotdeauna de conexiune şi de apropiere fizică atunci când plâng şi au de asemenea nevoie de apropiere fizică şi înainte de a adormi. Cu toate acestea, nu întotdeauna au nevoie să fie alăptaţi şi nici să fie duşi la culcare doar de către mama lor. Când copilul dumneavoastră ţipă în braţele tatălui, nu înseamnă neapărat că are nevoie de mama lui. Poate însemna doar că are nevoie se se elibereze de stresul acumulat. Când părinţii fac cu rândul la adormirea bebeluşului încă de la început, copilul lor adoarme la fel de uşor în braţele oricăruia dintre părinţi. Când sunt puţin mai măricei, copii acceptă cu uşurinţă ca oricare dintre părinţi să-i ducă la culcare.

Acceptarea plânsului copilului Dumneavoastră în timpul zilei

În plus faţă de susţinerea copilului dumneavoastră atunci când plânge înainte de culcare, puteţi să aruncaţi o privire şi asupra modului cum reacţionaţi în mod obişnuit la plânsul din timpul zilei al copilului. Îi oferiţi imediat sânul copilului dumneavoastră atunci când este indispus? Îl distrageţi de la exteriorizarea emoţiilor când este trist, speriat sau frustrat? Încercaţi să-i opriţi criza de furie? Deşi este important să reduceţi factorii de stres în viaţă copiilor, rolul dumneavoastră nu este neapărat acela de a-i face pe copii fericiţi în fiecare moment al zilei, ci de a-i susţine pe măsură ce trec prin provocările vieţii.

Toţi copiii au nevoie să fie mângâiaţi atunci când plâng, însă există o diferenţă între mângâierea care reprimă emoţiile şi mângâierea care permite emoţiilor să fie trăite şi eliberate. Un plâns sănătos având un suport iubitor îl poate ajuta pe copil să se elibereze, restabilind liniştea şi bucuria. Cu cât bebeluşul sau copilul dumneavoastră este mai liber să plângă din cauza supărărilor şi frustrărilor zilnice, cu atât mai bine va dormi.

Vezi cărţile Dr. Aletha Solter publicate în limba română la editura Cosmos: „Bebeluşul meu înţelege tot” şi „€œCopii noştri, frumoşi şi sănătoşi”

 

Trimite articolul unui prieten

« Înapoi la Articole